MATILDA

MOTTO: “Cand lucrurile merg prost nu-ti ramane decat sa astepti ca ele sa se inrautateasca”

Nu am participat nicicand la o inmormantare vesela, dar aceasta a fost ce a mai trista din toate cele la care am participat vre-odata.

Se spune ca moartea ilustreaza esentza vietii si te surprinde in timpul ei. Matilda a murit facand ce ii placea mai mult sa faca in viata; Matilda a murit in pat, visand probabil la ceea ce niciodata n-a avut: iubire. Excentrica shi scandaloasa, viata ei a fost subiect de multa barfa motivand pe deplin zambetele subtiri din municipiu. Traind cu sete, alaturi de-alte 40000 de suflete, s-a petrecut prin lume sub eticheta femeii de moravuri usoare. Dar prin definitie renumele femeii mondene sta numai in numarul comunitatii din care face parte, iar ea in Paris, s-ar fi descris a fi in esenta, o femeie cu vederi libere.

Capela cu usi de tabla si geamuri sparte adapostea doua lucruri: trupul neisufletit al Matildei si curentul de aer rece care se prelingea parsiv pe langa peretii despuiati de var, cu caramida la vedere.

Vantul ce vajaia turbat prin cimitir cauta cu infrigurare fustele negre shi voalurile de ridicat…dar alaiul moartei lipsea, si nimeni in afara de primul ei nascut, nu avea lacrimi de uscat pe-obraji. Il sprijineam strangandu-i bratul in timp ce trupul lui mare se zguduia greoi din cand in cand sub presiunea tristetii suprimate de pozitia lui sociala, aceea de barbat. Figurile absente ale putinilor prezenti ilustrau verdictul judecatii constiintei colective a orasului ce vreme de 77 de ani s-a delectat pe seama istorioarelor picante ale defunctei.

Din pozitia mea incercam sa-mi iau ramas bun in gand de la ea privind la mainile invinetite si la narile albastre cand cioclii murdari s-au apropiat de catafalcul pe care desculta shi singura in cutia ei, Matilda nemiscata isi lasa urzicuta taiata de mainile lor.

In lumina dupa-amiezii, preotul catolic oficia in graba slujba scarpinandu-se in ureche, in vreme ce aiutantul sau, cu degetul infipt in nas, repeta “Amen” privind plictisit in jur.

Din ce in ce mai vijelios, vantul, ridica jalnica neagra lenjerie mortuara patata in repetate randuri de lumanarile arse pana atunci in capela, iar luminile electrice din tabla subtire amplasate cate una in fiecare colt al catafalcului cu roti mari de guma gri, se balanganeau de colo colo zornaind.

Seducand vantul in vazul tuturor si adunanadu-si ultimele puteri pamanteshti, spiritul Matildei a marcat memoria colectiva pentru ultima data, facand cu ciuda, tandari un bec din cele patru care o inconjurau.

Tresarind, la bratul meu, l-am auzit oftand pe tata.

Pe aleile cimitirului mana de oameni se imprastia, iar vantul ramas acuma singur, privea-nmblanzit dupa Matilda lui, bunica mea cu trecut scandalos, biciclista pe tocuri, care plecand, lasa in urma ei o ultima poveste de povestit.

pentru Matilda.