IDIOCRACY. IDIOCRACIER. THE IDOCRACIEST

MOTTO: “When people are free to do as they please, they usually imitate each other.”- Eric Hoffer

Prin interventia divina a trendului numit criza, ma bucur de nemarginirea timpului liber si ma agat la tot pasul, cu mare usurinta de balbele natiunii in care m-am nascut.
Fara doar si poate, sufletul meu este mic, negru si rau intentionat si desi din cauza handicapelor mentionate nu sunt in masura sa dau sfaturi, can I interest you in a sarcastic comment? (Chandler Bing)

Ca orice produs romanesc, plin de resurse Iqads-ul mi-a furnizat un meniu intreg de balbe, fite, tendinte, ragaieli ‘telectuale si ganduri alese, confirmandu-mi ca in cei 20 de ani de libertate, impletind spiritul de competitie caracteristic cu produsele de import, romanii au dat un nou inteles creativitatii in publicitate. Dincolo de denumirile cu radacina comuna a diferitelor oganizatii de profil: the group, the bigger group, logo bigger, greater si notorious, cel mai mult m-a frapat cum, in mentalul colectiv, nevoia gasirii unei denumiri in limba engeza, a devenit o necesitate, iar augmentarea un statut social.

In afara de doua sau trei agentii cu nume aproximativ romanesc: vitrina, gavrila si asociatii, ceilalti jucatori au exclus cu darzenie aceasta varianta. Majoritatea, din nevoia de a se distinge baltesc in apa calaie a anonimatului general, in vreme ce altele, oglindesc o copie nefericita a universului copilariei occidentale.

Dupa o tura zdravana de ras, ma sterg la ochi si imi imaginez o lume in care alegerile comportamentale ale maselor sunt indrumate de profesionisti adevarati preocupati de transmiterea unor mesaje clare de verticalitate si judecata obiectiva a vietii pe care locuitorii spatiului Carpato-Danubiano-Pontic ar fi ajuns deja sa le traiasca cu seninatate.